Palmele mele
nu-ți strâng mijlocul
ci mai degrabă ochiul, cercul imaginar
unde se îmbină subtil formele.

Când trupul se-ndoaie
devine mlădios ca o trestie
ce-și pipăie rădăcinile-n palme.

Niciun semn pe frunte
doar aura în jurul capului
și buzele nesățios de cărnoase.

Prin sânge deja răscolește
iubirea indusă-n muguri
care irump neașteptat
strivind întunericul.