Sunt magma din vulcanul încă viu,
Ce pribegește-n lacrime fierbinți,
Arzând destine și albastre minți,
Pentru că sunt și-am să mai fiu.


Ard tot polenul florilor de nopți,
Pe cerul sărăcit, dar plin de îngeri,
Ce cresc în labirintul ce îl porți,
Unde, învins, ești fără-nfrângeri.

M-alint cu vise ruginite,sparte,
Ce le adun cu mâinile-nroșite
Și-mi tremură speranțele deșarte,
Când scârțâie în noapte, răgușite.

Aștept ceva ce nașterea nu-și știe,
Un foc cu limbi de gheață nesupusă,
Din pulbere de iad și din tămâie,
Să-mi fie și stăpână, și supusă.

Acum sunt gata să mă-ntorc in lavă,
Să-mi scriu din nou al meu destin,
Spălându-mă de frică și de pleavă,
Să știi că-n viitor iți aparțin.