Suntem prea plini de noi
Nu mai avem măsură
Nu mai știm traiul în doi
Deși altfel spunem pe gură.
Trăim în umbra sorții
Ea soartă ne umbrește
Nu mai e timp ca hoții
Să fure mintea ce uimește.
De ce ne mor ideile
Când nașterile sunt la modă?
E oare căci destinele
Uitat-au să fie în vogă?

Adormim privind destinul
Resoarbem viața în absurditate
Nu mai e bun nici vinul
De când nu-mi dai dreptate.
Diformitatea sufletului rătăcit
Ce încă-și caută cadența
E-n punctul cel ce a rătăcit
Odată cu opulența.
De ce ne mor ideile
Când nașterile sunt la modă?
E oare căci destinele
Uitat-au să fie în vogă?