să te trăiești pe tine însuți să retrăiești prima zi a vieții tale
ca și cum ai trăi ziua propriei tale morți să te privești mereu
în oglindă până când vei fi până când vei deveni propria ta
oglindire să te privești până când vei vedea până când

te vei vedea fiind în neființă până când vei vedea în depărtare
orbitoarea lumina învierii să te duci să te aduci și iar să te duci
din tine prin tine spre tine până când vei ajunge la cel care este
doamne cât de frumoasă e această poveste în care suntem și nu

suntem și nu personajele tale și nu și nu ne lăsa pe noi
în păcatele noastre și nu ne lăsa pe noi să scriem scenariul
propriei noastre drame și nu ne lăsa stai lângă noi cum stăm
noi lângă tine și vino în noi cum venim noi întru tine doamne

ce frumos e să fii ce frumos să trăiești să retrăiești să iubești
ce dumnezeiește dar ce păcat să te iubești pe tine însuți