De-ar fi să-mi interzici a scrie
Ce simt și ce gândesc,
Să îmi iei coala de hârtie
Să nu pot să zâmbesc...

Și chiar și așa aș încerca
În minte versuri să compun,
Le-aș tipări cu inima
În tine să le transpun.

Să nu-mi iei pixul sau creionul
Sau orice mijloc de a scrie;
Nu vreau să cunosc eternul
În lipsa coalei de hârtie.

Și tot ce un poet va cere
Stă-n puterea de-asculta;
Așa găsește recreere
Oferindu-ți viața sa.

De lumea n-ar mai vrea să-l știe
El s-ar retrage-n lumea lui,
Ar scrie versuri pe hârtie,
Dar n-ar mai spune nimănui.

Ar sta la masa lui din lemn
Și-ar aduna teancuri de foi,
Ar plânge-n al inimii infern,
Pierduții cuvintelor eroi.

07. oct. 2014