ea se tăvălește în păru-i lung
ca o cățea udă în praful drumului
vreau să i-l tai
să-și piardă puterea
să o pot părăsi
să rămînă singură și neputincioasă
sub talpa de sclavă fugară a lunii
dar n-am scăpare n-am scăpare
să mă răzbun aprind focul
ea rîde se tăvălește nepăsătoare în păru-i lung
înmulțit de flăcări. disperat apuc de coadă
linia de șarpe a orizontului și o izbesc
de pămînt să poată intra nestingherit
vîntul din altă lume zadarnic nu
se pornesc decît morile tîrziu
înțeleg libertatea mea
e în floarea din părul femeii
trebuie să aștept să adoarmă