Peste-a vremurilor vrajă
Intr-un foișor tomnatic,
Protector ne stă de strajă
Geniul marelui romantic.

Ne-au răsfațat cu pana lor,
Goethe, Byron,sau Baudelaire,
Dar pentru Domnul Eminescu,
Amare lacrimi cad din cer.

Când prin viscolul sălbatic
Crivațul mai aspru bate,
Geniul tău,mare romantic,
Universul îl străbate.