țipătul a rămas ferecat în
pregetul dimineții

căutam respirația tocită a îngăduinței
o pândă stranie îi mărunțea dedesuptul

umbra mea
mușca din umbra răbdării însângerând-o
apoi se ascundea îndărătul spaimei
și nimeni nu înțelegea
această flămândă risipă

îmi închipuiam o altă cuprindere
cu altă vârstă acoperind așteptarea
chiar și îngerii trufiei
începuseră să-mi construiască alt cer

dar timpul curgea ca un descântec
copilăria mea culegea încă
niște fluvii niște drumuri
istovul mistuia ce mai rămăsese din taină
izbăvirea era un trecut ce nu se-ntâmplase