Zadarnic, azi, ți-ai rînduit
să mori. Mireasa-ți Moarte
dusă e de altul, la un altar săpat,
adînc, în nori, unde slujește, însuși,el,
ÃŽnaltul. Cu ce-a momit-o, pe furiÈ™,
alesul; ce i-a făgăduit, să știi
nu-i chip. Căci pentru cei de felu-ți
înțelesul nu-i scris pe bobul
de nisip. Ci în talanții îngropați
în vie, păziți ca tot acolo să rămînă.
Cum, Morții, poate-apropiat
să-i fie cel ce n-a pus genunchiul
în țărînă? Zadarnic! Astăzi sufletul
nu-ți iese, chiar lustruit așa cum ești,
de gală. Vezi, Moartea nu-i mireasă
pe alese, nici rînduită după rang
ori fală!