e hotarul frunzele care merg spre împărtășanie
slujba pustiirea religioasă umple calendarul de umbre ruginii
e marginea florii lipirea de ziduri la trecerea unei umbre
e visul dezghețat și pus în racle brumate pentru înviere
nevinovăția care începe de unde sufletul uită
și mai e culoarea lipirea cu obstinație de retină
reguli simple de trecere tacită pe sub melancolii răvășitoare

umbre
tandre zvârcoleli ale apusului în sângele dimineții
drogul venit în picături de rouă
din branule puse între îndoieli și respirația
șoptită de plămânii îndrăgostiți
urmărind
de neînțeles
fiecare bătaie
a inimii tale
rătăcită în mine

îți desfac coapsele
cum o pasăre aripile
pentru zborul departe de această
toamnă
melancolică