Departe,

Toamnă , grăbită mi-ai părut
Cu ploaia ce picură tristețea ei,
De-a ne lipsi al soarelui sărut,
Deși odihnea liniștit pe alei !

Sufletul, chiar trist mi-l port
Pe străzile mai mult pustii,
În temnița trupului consort
Zdrobit de multe dorințe vii !

Și parcă n-ar fi fost de-ajuns,
Tu , muză de departe
Că ai plecat mai mult pe ascuns
De am pierdut și-a tale șoapte !

Demult, chiar am sperat
O veste de la tine,
C-un dor rămas neîmpăcat
Sau ,chiar te-ai depărtat de mine?

Precum iubirea începută
În miez de noapte adâncă
Chiar mii de doruri spun în cor,
Pe unde-mi umbli încă?

Fiind în lume Feți-Frumosi
La tine să se închine,
O grijă am și-o spun deschis
Te mai gândești la mine ?

Cu greu o fi a mă vedea
În ochii tăi cei verzi,
Și-un semn de-al tău de m-o chema
Măcar în voce ai să mă vezi !

Nostalgic sunt și dor îmi este
De râsul tău cel cristalin
Aievea dar ce se găsește
În sufletul mărit divin !