O rană mișcătoare, poetul.
O închizi aici, se deschide dincolo.
Degustător de apă vie, de apă moartă.
Privirea lui este cînd transparentă,
cînd mai opacă decît perdelele Vaticanului.
Uneori indiferent, alteori sîngerează
în fotografiile vechi. Tăcut sau, dimpotrivă,
mai zgomotos ca un alai de copii fugărind pisica
de coada căreia au legat o cutie din tablă.
Nu-l întrebați despre adevărul cuvintelor sale,
(infirmiere bătrîne cu brațe albe
încercînd zadarnic să-i aline durerea)
El va mușca din urechea creionului.
Își va striga pe nume îngerul.