Stați oleac`... mi-oi pripăși fizicosu` pe scaun...
Tastatura-mi zâmbește... ca și cum... ca și când...
Gâdilată-i de burice să... ”Vis Accedând!”...
`i-o tastă nouă, montată a mano, de curând;
Am cules-o ieri, dup-un selfie c-un faun.

Monitoru-a pornit motoru`... GeForce Experience!
Îmi spoiește-n retină un cadru campestru...
Boaghe de fân... și-o pală de țăran, pedestru,
Crestând tăiosul aer cu peptu` lui rupestru,
Sub Soarele ce-i uns cu ordinul ”Brilliance”.

Apriat vă spui... mi-s la pupitrul de comandă;
Pot accelera slovele... de la A... la Zet...
Să se ciocnească-ntre ele, să nască pamflet,
Ori le pot încinge, topi și pune-n creuzet,
Pentru-a face-apoi, cu basme, contrabandă.

Conduc c-o mână... țin mouse, fac o figură de stil,
Nu de-alta, da-mi vocaliza o neglasnică...
“Precum vezi, ai depășit limita agnostică...
Și-ți dau în urmărire căruța alegorică!”
Plus... era musai s-opresc... să fac un refill.

Ah... plăsmuiam... mai devreme, o tastă-poveste...
Să demarăm, zic... și-apoi, suav, s-o digităm...
Normal, real, conform... în cui să le-atârnăm,
`Celor proaste cutume... delete... dezinstalăm...
Îi tasta sosită ca visul s-ateste!

Doamne... oh, Doamne... nici va putea vrunu` să Te condamne
Când Tu n-ai vărsat, pe Pământ, condamnarea...
I-ai dat omului Tot, de aicea și... Zarea...
Ce se plimbă cu el... ce se-mbată cu Marea...
Da, Marea... uda de ea... a poeților foame...

Chiar! Cum să condamne un vis ce-i trăit?! C-a fost hărăzit...
Sau... pure and simple, l-a imaginat un... tastator...
Ce-a avut grijă, ca-n decor, să treacă drept actor;
Și-acu`... e simplu... hop, în cadru... acțiune... motor...
Facem Visătoria shop... program infinit!

P:)