îmbrățișat în culorile arșiței
îmi abat cumpătul prin marile somnuri
nimeni nu mă cheamă
nimeni nu îmi răsfoiește întoarcerile

din pupilele mele se desfac demoni
din buze scapără consoane
ce vor curba albul așteptării

fiecare secundă
e un rai din care sunt alungat

ca niște cumpene goale
ritmările venelor mele
înalță către adevăr
vinovăția de a fi

dar între timp
mi-au mai crescut câteva începuturi
anii deși
anii rari
îmi acoperă izbăvitor fiecare jind