Venind încet spre călători
Ea reprezintă o mare taină,
Dependentă de sterpele culori
Și de-a negre-i haină.

O teamă absurdă noi simțim
Cu a ei mai mare apropiere,
Care ne face să sfârsim
Orice clipă de plăcere.

Absurd e gândul nostru-nchis
În viața cea frumoasă.
Nu putem vedea un loc deschis
După a soartei cărări aleasă.