Căderi în viața noastră sunt
De vrem sau de nu vrem să fie,
Dar, sigur, cu multă măiestrie,
Le luăm drept amănunt.
Sau,dacă nu, le acceptăm așa
Cum face-un om cărunt.
Azi oamenii se-mpart
În cei ce știu și cei ce caută mereu
Ceva-ul ce i-ar liniști.
Dogmatici știutorii, ceilalți doar sceptici,
Adâncul îi apropie chiar făr-a ști,
Trează gândirea lor nu zace în antreu
Să le provoace accese de epileptici.
Îmi plac acei care gândesc cu rost
Și caută în ei să afle neaflatul,
Că anii grei, trăiți in penitent,
Vor fi adevăratul post
Ce le purifică ființa
Ascunsă-n existent.
Voi, oameni, fiți modești!
Chiar dacă pierdeți privilegii
Ce vă-ntăreau puterea
Asupra ființelor căzute
Chiar sub puterea legii
Ce guvernează averea
Pe care-o adunați.
Oameni, veniți la matca voastră,
Aveți și gust, aveți și simț
Să ocoliți prostia seculară.
Nu inventați voi bolta albastră,
Poate bănuții strălucitori cu zimț,
Ce se adună sub salteau-avară.