E liniște și pace-n cabinet
Eu moțăi, altul doarme
Visez la fetele din Internet
Și parcă nu mi-e foame.

Dar se-aude un urlet strașnic
Și intră doamna profesoare
Un student ce doarme pașnic
Tresare, leașină și moare.

În sala mare-a judecății
Se vaietă și cere îndurare
O jertfă-a “nedreptății”
Sărmana, biata profesoare.

Verdictul este dur, e crunt
Și avocatul protestează
Dar e-un nimic, ceva mărunt
Ce deja nu mai contează.

Un alibi aduce d-nul director:
„În ziua crimei, în cancelarie
Cu inculpata eu făceam amor.”
Dar profesoarea:”Minți, canalie!”

Judecătorul luă atunci cuvîntul:
“Mă, gata, terminați scandalul
Depusa-ți jurămîntul
De absolvire aicea nu vii balul.

Cu profesoarea-i clar,la dubă
Nici un protest,nimic
Și nu mă mituiți c-o rublă.
Să vină paznicul Pitic.”

Pitic veni și cu plăcere
Încătușă pe profesoare
Prea strîns și cu putere
Și doamna îi șopti:”Mă doare!”
**************
Deci, intrînd încet în clasă
Ca să țină minte orice profesor
La fiece student ce-a adormit la masă
Să-i ureze-n gîndu-i:”Somn ușor!”