Motto: Sunt bărbatul, ești femeia...

I. Femeia, eterna poveste

Femeia... muzicală
Ca tânără,-i vioară – ton supus,
Apoi, violoncel – mai grav i-i glasul
Și-i contrabas - de la cincizeci în sus
...În drama-n care soțul este basul.

Prin firea lucrurilor...
Femeia e asemeni cu pământul
În care viața prinde rădăcini,
E un ogor mănos... pe care vântul
Mai duce și sămânță din vecini.

(Re)interpretare logică
Privind Geneza, cred că alta-i cheia
De-a descifra a Domnului lucrare:
A modelat întâi, din lut, femeia
Și-apoi, din coasta ei, și ”SEXUL TARE”.

Tema liberă
Epitafuri

O eternitate?
Sub pomii străjuind cărarea,
În cripta umedă și grea,
Sunt pus de-o lună și deja
Am început să-mi pierd răbdarea...

Gelozie extremă?!
S-a sinucis bărbat’-unei vecine
Și cică-s vinovat, dar nu m-apasă:
E drept că rămânea mereu la mine,
Dar i-o duceam, săptămânal, acasă!

Unui mare crai
Am fost o viață fustangiu
Și-aș cuceri și-n morți, pe-alei,
Problema e că nu prea știu
Distinge care sunt femei.

Studenta Bianca Alexandra Surugiu a tradus în spaniolă epigrama a doua:

La naturaleza de las cosas

La mujer como la tierra
Siembra vida y hoguera,
Florece de esta manera
Con semillas de cualquiera.