frunza părăsește copacul
în inima sa de frunză poți să te strecori
toamna a trecut păsările au rupt lanțul
au plecat în țările calde
frunza plutește o vreme
e așa frumos de acolo de sus
orașul și-a închis ușile scriitorul bate la mașina de scris
scriitorul privește frunza fumează liniștit
frunza are povestea sa iar el a sculptat mereu
în sângele altora
îngerii încă mai plâng cu genunchii la gură
frunza a căzut pe pământ
lumii nu îi pasă de lume nu îi pasă de frunze
iarna este aproape


scriitorul se apropie
ridică frunza și o pune în carte
acolo
unde lipsește o pagină