merg ca electrocutat de toate amintirile
cu tine ca anna varney în a strange thing to say
mai știi
cum am luat vătraiul și ne-am unit întru durere
și cicatricele mele se prelungesc într-ale tale
ca un fulger dintr-o inimă în alta
am crezut în dumnezeu la fel ca în tine

merg și mă deșir ca un pulover de lînă englezească
agățat în sprînceana cu semn
aș vrea să știi
că în fereastra sobei mele focul plînge
și umbrele dansează pe pereți ca sclipirile lunii
pe sînii tăi în ochii altui bărbat
mai ții minte
cît de mult m-ai iubit cît de tare
s-a rupt ceva în mine iar inima mea nu mai bate
decît în carnea arsă a cicatricelor de pe antebraț

acum nu mai faci dragoste cu mine
nici măcar în vis
nici măcar în ura cu care m-ai privit ultima oară
nici măcar ascunsă între cuvintele cînd ai spus
că nu-l cunosc pe omul acesta nici măcar cînd am simțit
că-n pieptul meu dintr-o dată un munte se preface în praf
cît de mult m-ai iubit
acum nu mai faci dragoste cu mine