sunt supusul florilor de câmp
adun cu ochii roua și risipesc petale
pe un inefabil zbor de fluture
prin inimă îmi trec păduri
cuiburi de păsări mi se agață prin suflet
fiecare cărare e o rătăcire ordonată
cum orice înger poate să-și frângă zborul

între două ceruri răstălmăcite e atât albastru
încât mă întreb de unde până unde atâtea lacrimi

nu sunt dresorul cerului
nici saltimbancul nisipului
poate un vremelnic gladiator
într-o veșnică arenă