Mi-ai spus că am o minte
în care sclipesc drumuri. Unii vin, se roagă
aprind o țigară,
rugăciunile cresc cu cât cei mai mulți mor
și viața se termină. Dacă ar fi să-l cunosc pe Dumnezeu, aș trăi neîncetat
în fiecare secundă. Nu mi s-ar zdrobi aerul
când te sărut. Nu aș cădea sinistru
în același punct magic din fața blocului. Nu aș închiria un patinoar ca visele mele
să zgârie același infinit
aceleași linii
până când piciorușele mele se satură.
Tu mi-ai iubi glasul care aduce noaptea mai aproape
de patul tău. Viața ta mi-ai citi-o în loc de rană. În loc
cald în care îngerii ar veni și ar face dragoste iar noi
am fi oameni care învață din temerile lor

am vorbi cu Dumnezeu
despre tot ce-i viu
și ofilește
în pielea noastră.