las moștenire zisul pe a hârtiei coală
și când se va deschide în urma-mi testamentul
găsi-veți locuirii în literă cimentul
și poate că puțină-n divinități răscoală
puțin să curgă zeamă din sânul tău, femeie,
în dimineți de lapte când vin în noi ninsori
puțin să tune vântul în albul de pe-alee
să fie Nicolae cel sfânt de-atâtea ori

mormântul crește-n mine; se bucură copii
curate cizmulițe primi-vor iar cadoul
în de paiang tăcere înveți să încă fii
și răspicat a spune rămână-n Fi ecoul

dar tot vorbesc de moarte ca de o prospătură
ca de o curvă care e bună doar de gură