După crucea mă-sii



am întrebat-o unde pleacă așa cu lumea-n
cap fără căciulă
pe frigul ăsta masonic
și-a zis că după crucea mă-sii
adică mă cita pe mine zicea ea

numai eu știu cât a căutat-o
că n-avea idee unde era și nici n-a vrut să-ntrebe
zicea că-s om rău și n-aș ajuta-o
ai avut și tu o dată dreptate i-am spus

începuse să-mi pară rău dupa o vreme
și dupa ea
că prea o căuta cu lacrimi în ochi
cu buzele umflate de atâtea regrete

timpul le rezolvă pe toate da'
de unde de parcă
eu nu știu că timpu-i cam înapoiat
și nu se pricepe nici la cele de gradul doi

și uite-așa s-a întors la mine cu o falcă
-n cer și una-n mormânt
rugându-mă să n-o mai trimit acolo
și dacă se poate să spăl eu covorul azi