sunt minus treizeci și două de grade
exact vârsta mea
unele sunt de mult măritate
la casa lor bărbat copil
ce bine mi-e la pieptul tău
ca lângă un tort aniversar
cu două lumânări aprinse-n ochii mei
nu mai sunt singură
uite cum strălucesc stelele
mai e un pic și se face douăsprezece
au început deja să bată clopotele
se deschid șampaniile
pe cer numai artificii
e-atâta alb în jur
că nu-mi mai trebuie rochie de mireasă
doar un pic de noroc
așa așa strânge-mă în brațe
omule de zăpadă