aveai cel mai frumos mers roșu din
toată piața și-am zis să-ți pun piedică

te iubeam în liniște și treacăt chiar dacă
nu te-ai împiedicat cum trebuia mi-am spus eu atunci

tu poate nu știi cine ți-a scris cele mai frumoase poezii
despre mersul tău roșu și ochii tăi aproape de nori
sau graba ta rece la răsărit și aproape absentă la apusul tău
verde în loc de albastru cum te citeam eu
sau despre mai ții minte umbra pe care o lăsai când erai nervoasă
sau despre ghioceii ăia pe care i-ai primit de la stele
zic asta ca să sune poetic dar tu i-ai primit de la mine
la secret santa și d-asta te-ai și mirat iarna
te-ai mai mirat tu și vara dar asta nu însemna nimic

nici eu nu știu cine le-a scris pe cele mai frumoase
dar eu am scris multe poate prea multe
și am învățat încet încet fără cratimă și graba ta rece
că degeaba pun piedică atunci când văd
roșu în fața ochilor în spatele pieței sau oriunde
dacă ție nu-ți plac ghioceii
iarna