nu știu iubite cum ne-am întâlnit
când sufletul cerea arzând hodină
găsit-am timp sub pleoapa unui schit
lângă un crin cu leneșă stamină

nu știu iubite de e interzis
să rupem din lumină ca și iezii
dar te-oi spăla pe păr noaptea în vis
și ți-oi da fruct din mijlocul livezii

și o să știu mereu de îți e sete
cu gura mea umbrindu-te pe gene
nimicul ne-o vâna ca un erete
simți cum secunda-și uită jos din pene?

ne-om întreba atunci unde mai sunt
acei ce lasă apa de pe frunte
ce roi de stele din imensul prund
mirat le-ascunde tâmplele cărunte

ne-om întreba de ni s-au ofilit
pe-afară crizantemele bălaie
dar o să zbor cu tine, îți promit
și de zăpada intră în odaie.