reflectă norul alb al inimii mele
standuri pline de inutile haine suflete roase
pe strada inimilor calde vitralii reci
adorm pictate de îngerii cu mâini de Manole
aripi negre de Icar își fâlfâie neputințele
ca un liliac setea de întuneric

ochii tăi sculptează în mine tăceri albastre
flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute
irișii mei absorb aburul culorilor
ce se tot scurge patetic
din vitrinele vandalizate
orașul bea mirul ploilor mute

cumpără deziluzii împarte miriapode /splendoare în iarbă/
pictează fericirea stelelor tremurânde
desparte oceanul dezlănțuit de marea moartă
(mai) desenează o hartă sau o haltă
lasă lupii să sfâșie cu ghearele
mii de vitrine

tu bea-ți fericirea amară pe strada nepavată
pe cerul ca o fereastră spartă
scara inimii se sprijină sculptată
în marmura de granit a luminii
întunericul din mine îți înflorește
(prea) angelic trandafirii /vitraliile unu curcubeu în roz/
vrăjitor al iubirii din Oz