câinele e canceros-are gâlme
ceva ce de astă dată
ține de bătrânețea câinilor-
cică

stă ca pierdut
într-o ultimă și ermetică introspectivă
din care nu mai vrea să știe cum se iese-
asta sigur de la bătrânețe
zic eu

pisica e fără îndoială nebună
schizofrenică-după crize
ori poate că este vorba
de acea nebunie care ține de senilitate
ceva ce pare că ar zace până și în lucruri
până și în steaua polară și-n soare
așteptându-și doar ora

nu mi-a plăcut niciodată
e dintre animalele care-și halesc prietenii
la o adică
oricum prea multe

am moștenit-o
și asta spune tot
despre relația noastră
despre faptul că încă ne suportăm-
e de la mama
totuși
în străvechimea ei

și o găină-
ca într-o poveste

neagră și atât de cuminte
încât pur și simplu pare a fi
un memento viu și cu pene
la care este cazul să te raportezi
de fiecare dată când îți vine să renunți
la a mai căuta mierle printre urse
caviar în băltoace
ori la a-l sfida pe icar

ba vorbește-
în limba ei desigur
și cu înțelepciune
chiar dacă nu aș paria
că își mai ține șirul anilor
tot așteptând
acea ultimă revelație

copiii și nepoții nu se numără
decât eventual la incertitudini
ca de fiecare dată:
sunt
pentru ei înșiși însă
nu...

nevastei i-a mai rămas
să o răzbune pe eva
să îl înșele și pe dumnezeu acolo
când va veni momentul...

la ce să te mai miri
atunci
că visezi tot mai des
sloiul acela singuratic
ca și abandonat
care se subțiază pe măsură
ce dă târcoale primăvara
căutându-l parcă

pe măsură ce îl miroase
îl linge
îl mușcă și-l înghite
cu dragostea ei ucigătoare
și anume
de călău pentru victimă
de râs pentru căprioară
așa cum atârnă ca și spânzurat
de streașina sură perfidă și străină
care este în stare să se dezică oricând
până și de sine

și că îți este
un frig tot mai anume
care te pregătește pentru altceva