Că nu mi-ai scris de-atâta vreme, știu-
Că n-ai să-mi scrii, voi ști de-acu-nainte,
Nu-i vina ta că nu găsești cuvinte,
Dar poate niciodată nu-i târziu…

Că nu-i nevoie, doar de jurăminte,
Iubirea să dureze-ntr-un pustiu,
De-aceea eu, din vreme-n vreme-ți scriu,
Ca mai apoi să imi aduc aminte…

Că nu mi-ai scris nu fac o tragedie,
Deși nu ți-am cerut vreo poezie
Si nici vreo odă-n nu știu câte cânturi,

Dar tot am fost cu așteptarea-n gând
Si chiar de mi-ai fi scris un singur rând
Aș fi citit, desigur, printre… rânduri !