O tehnică nebună
Și căi năucitoare
M-ajută să vorbesc cu lumea
Fără fir
Pe un Pământ sărac
Și pârjolit de soare
Pe care vrăjitorii dansează
ÃŽn delir.
Carnea efemeră,
Plină de voluptate,
Dorințe istovite
Trăite cu nesaț
Sunt o dovadă bună
Că și nimicul poate
Să-ți pună chiar neantul
În pieritoru-ți braț.
Clopote asurzitoare
ÃŽn eterul cald se sting
Sfinți sfătoși și cu toiege,
Martorii preocupării,
Duhuri simple în gălceavă
Cu știință le împing
Să încurce mântuirea
Pe altarul ființării.