Eu încă sunt un ne-nceput,
O teamă bătrânească,
Un fir de vis nepriceput
în noapte să se nască.

Eu încă frică am de nori,
Când tună-al lor dezastru,
Ca haitele de carnivori,
Îmi fulgeră albastru,

Mi-adorme noaptea pe genunchi,
Și luna-mi face semne,
Iar eu cu fricile mănunchi,
Mă nasc între poeme.

Să cresc aici îmbrățișat,
De-o dragoste pierdută,
Rupându-i lanțul său sărat,
Să-mi fie-n vers iubită.