E B.

Tu ai sorbit un aer de înălțimi,
Îți place să privești din vârf de munte
Universul - plin de lumini.
Cu fruntea rătăcită pe-a timpului cărare
Acumulezi atâtea frumuseți sub pleoape,
Încât râvnești să deții
Tot verdele crud din eterna zare...

Dar ești un mic stejărel,
Ce vei fi clătinat de vânturi...
Înfige-ți zdravăn rădăcinile-n pământuri!
Umple-te de nectarul sfânt!
Ramurile-ți fie așezământ.
Gândirea-ți caldă, blândă, vie...
Ca din ramul tău, să se înalțe-n murmur,
Cânt duios de ciocârlie.

Din adâncul spiralat de nebuloasă
O să-ți apară o stea pe cer, luminoasă...
Înalță-te pe aripi de mătase,
Și prinde-o cu a ta mână!
Chiar dacă cerul tău e fără lună,
Chiar dacă te apleacă la pământ, năvalnică furtună,
Tu rămâi cu gândul la albe Primăveri.
Alungă-ți spinii zilelor de ieri!

Nu privi în jos, spre mincinoasele maidane…
Nici nu te tulbura de fioroasele cascade!
Că abisul nu-i abis, și visul nu e vis…
Taina are greu răspuns, Darul e din Dar Divin.
Viața-i modelată de Cel ce stă pe Heruvimi!

(dedicată nepoților mei: Andrei-Ovidiu, Ioana-Adina, Irina-Bianca și Maria-Diana și tuturor studenților ce sunt în grele examene).