Rămâi, femeie,-n somnul tău culcată,
Îți las iubirea mea să te vegheze,
Căci noaptea ta, cu mine împăcată,
A învățat, tăcerea să-mi păstreze.

Îți iau cu mine frica ta, femeie,
Când voi ajunge sus, întâia oară,
Am s-o încui cu o uitată cheie,
Într-un adânc abis, încet să moară.

Și două aripi am să fur, de îngeri,
Am să le-nvăț, acum, să te cunoască,
Și ruga-,nsângerată de înfrângeri,
Pe crucea mea o fac să te iubească.

Îți voi lega privirile de mine,
Să-ți uite ochii gustul alb, de sare
Și rănile, ce azi le porți în tine,
Să fie visul meu de îndurare.

Ascultă-mi depărtata șoaptă,
Și-ntoarce-te din nou, femeie,
Îngenunchiat, un vers așteaptă
Poemu-n noaptea asta, să-l incheie.