pe pereṭi
pe ferestre
prin iarbӑ
pe liniṣte ṣi pe tâmple
curg secunde
stăbătându-mi cu viteza luminii vechimea
nisipuri oarbe din mute orinzonturi
aṣteaptӑ alt secol
sӑ plouӑ uitare
deformând cursuri de ape
de cuvinte
care nu mai încap în această nebunie strâmtă
de la capătul soarelui
până la scoarța cerebrală a pământului
ca pe bandă rulantă
delirează bemoli
simfoniile deschid zilelor țărmurile
lichefiind anii în umbra anotimpurilor
sunt oarba care-și întinde brațele
să mângâie clipa
cărând în spinare depărtarea
prin vibrațiile ierbii trec
conectându-mă la perenitate
ca un vânt îmi răsari
vuind într-o vreme
ce spintecă aerul în bucăți din tine
alerg
cad
mă ridic scuturându-mi lin amurgul
ce-mi coboară pe trup
intuiția ta mă respiră
adâncindu-mă și mai mult în dragostea pământeană
mă dărui ție necunoscut
revarsă-mă prezentului imaculat
întocmai secundelor