Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Roșul alerga printre frunze
Galben de viață și de iubiri
Câmpuri de arbori și de verdeață
Vedeam cum se schimbă-n trăiri.
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Ca-n toamna în care impreună veneam
Șoseaua dansa înspre ceruri
Și se avânta spre infern
Iar peste noi, peste toate
Un soare-n apus strălucea.
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase
Ca atunci când viața ne bucura
Cu-n zâmbet, cu-n glas
Cu o frunză lipită de geam.
Lăsam în urmă prieteni
Mașina parcă mușca din șosea
Căram toamna în spate
Spre țară, spre casă, noi și cu ea ...
Nicicând culorile nu au fost mai frumoase.