niciun efort
nu îngreunează memoria
ca tăcerea ce coboară din gând
sau ca uitarea care-și numără opririle
în irișii dimineților
uneori sap pădurile virgine
și dezgrop cuvintelor rădăcinile
desculțe-și pipăie singure
înțelesul
și totuși când adorm
prin ochi înoată memoria singurătății
ca un înger bătrân
care-și duce pe aripa-i obosită
atâta liniște încât cuvintele
nu-și amintesc