Mă plictisesc de incertitudinea prin care pășesc
fără să-mi surp zidul după care mă dezbrac,
când mă surprind vinovat de încăpățânare
nu mă las furat,
devin o fiară agresivă și vorace
ce rupe hălci din viață și le înghite.

Tot ce-mi place se obține cu eforturi mari
și scapă ușor printre degete,
deschide porți care se închid repede,
te învață cum să-ți faci drumul prin concurență,
nu te lasă să dormi, interiorul tău macină posibilități
din care câte una prinde contur.

De aceea mă zbat ca un începător
în straie de călugăr
pentru sufletul tău,
să-l înfășor în flamuri de lumină
până ce-ntr-o chilie
vei locui în mine.