te-ntrebi ce faci te-ntorci te rogi
absent
ai spart ai rupt bărbii obraji tăiați
ai râs și ai scuipat în bălți de sânge
acum când noaptea e un câine
cu ochii degerați
iar crengile se-ntind la
Dumnezeul nostru
rugându-se cu lacrimi de orfan
tu încă mai aplauzi bezna
de parc-ar fi macelul altui orb
nimic nu te salvează iată
cun nimeni nu te preface-n strigăt
iar eu scriu despre tine
cu toate păpușile nopții legate de
vene
tu care mă îmbraci
cu chipul și asemănarea mea
când îmi scot trupul
ca să mă pot urî din toate părțile