noi picioare de ceață
mă clatină și poartă spre lumea nouă
nimic
firesc sau nefiresc
plouă în avanpremiera unei gări fără locomotive
celule bolnave pasc pe marginile unei șine
părăsite
de cealaltă vreme
traversele îmi lovesc ochi și gene
cu o mână mă feresc cu cealaltă întind
noi picioare de ceață
mă clatină și poartă spre lumea nouă
nimic
firesc sau nefiresc
floarea trecerea de miros și crug
ești adormită în blugi
și aștepți printre foliile de A4
doar închizi ochii
apoi clipești spre geamătul din răsăritul fals
sub ultimul cerdac
gâtlej
te așteaptă cineva
poate mama clipelor nopții
ne va coborî prin gâtul acestei ultime seri
spre o livadă cu vișine
necoapte triste
fără cuvânt
și dorul de tine
mă îngroapă