greșisem cerul
fantome de îngeri
străbăteau limpezimea nimicului
ca niște făclii de ger

săruturile mele nu mai încăpeau
între ramele icoanelor
greșisem cerul
umbră din nesfârșirea umbrei
se juca de-a liniștea
cu o moarte îmbrăcată-n mireasă

abia de mai deslușeam
cum treceau diagonalele căutării
prin lăuntrurile acestor ere de somn

răpus de simplitate
greșisem cerul
și iată nu mai știu dacă-mi ajung duminicile
să pot cumpăra pentru Dumnezeu
măcar un singur zâmbet