Călătoria
acum este spre sfârșit
privesc în urmă
florile de cireș
își pierd petalele



Takizakura *
mereu în același loc
tocmai a înflorit
așteptând cu răbdare
până când ai să te-ntorci





Magdalena Dale













Efemeritate cu parfum de flori de cireș


Înflorește zăpada pe crengi

cu petale scuturându-se domol

- fulgi de nea peste contururi de oameni -

corolă de omăt cu parfum de sakura

pe un albastru de cer răsturnat în oglinda cu valuri

zăpadă catifelată în nuanțe de roz,

sfioasă în gingășia sa atemporală

imaculată

cu atingeri senzuale

și suflet de primăvară

într-o efemeritate ce înflorește în eternitatea petalei de cireș




Alice Boboc














Lampadarul stins –
trecători prin arcadă
cu flori albe-n păr


Noaptea așterne
feeria celestă
peste grădină –
ce limpede-i lumina
printre genele tale





Ion Rășinaru














Zîmbetul mamei –
sub cireșul înflorit
primii pași


Bătrînul cireș –
în cuibul de mierlă
plesnește un ou






Cristina Rusu







Referințe,

Hanami – privitul florilor de cireș este o tradiție respectată de poporul japonez. Încă din perioada Nara (710-794) se făceau plimbări pe sub prunii în floare, dar începînd cu perioada Heian (794-1185), florile de cireș au fost mult mai admirate, iar termenul de Hanami (sinonim cu sakura) a fost folosit atunci pentru prima dată. În poemele waka și haiku ale vremii, florile pomenite erau sakura. Iar în romanul “Povestea lui Genji” este folosit termenul de Hanami, însemnînd vizionarea florilor de cireș. Japonezii prețuiesc atît de mult această tradiție, pentru că ea le aduce aminte de viața trăită pe pămînt, luminoasă, frumoasă dar efemeră. În zilele cînd în Japonia este Hanami, mii de oameni merg în parcuri și petrec alături de familie sau prieteni atît ziua cît și noaptea. În Tokyo, Hanami pe timp de noapte se numește yozakura. În lumina felinarelor de hîrtie, petrecerile țin pînă în zorii zilei. De la sfîrșitul lunii martie și pînă în mai, majoritatea japonezilor fac fotografii, plimbări lungi cu barca sau pe jos și admiră aceste flori atît de delicate. Pe tot parcursul primăverii în multe orașe au loc festivaluri la care participă mulțimi impresionante de oameni. Turiștii vin special în această perioadă mai ales pentru ceremoniile de ceai care au loc sub cireșii încărcați de flori.


Takizakura – în nordul Japoniei, în orașul Miharu, prefectura Fukushima există un cireș care are peste 1000 de ani. Japonezii îl mai numesc și benishidarezakura – cireș care plînge, asta datorită crengilor sale care au forma de cascadă. Copacul înflorește în a doua jumătate a lunii aprilie; florile sale au culoarea roz deschis iar ramurile încărcate se apleacă pînă la pămînt. Arborele are trunchiul de 9,5 metri, iar răspîndirea crengilor pînă la 22 de metri. Este clasificat ca fiind unul dintre cei cinci cireși mari din Japonia și unul dintre cei trei cireși gigant. A fost desemnat comoară națională în anul 1922. Aproximativ 300.000 de turiști vin în oraș pentru a face fotografii acestui cireș deosebit. Copacul a suferit daune pe parcursul timpului. În ianuarie 2005 zăpada care a căzut în cantități foarte mari i-a rupt mai multe ramuri. În prezent el are suporturi din lemn pentru a limita daunele. În 2011 cînd în zonă a fost cutremur și tsunami, cireșul nu a avut de suferit.







Imagini: K.Tse, Lisa Takeuchi, T.Yinei – cu acordul fotografilor