nu se vede

când poftesc ceva mă transform în animal
mai mult sânge – al meu al prăzii
la un moment dat nu mai contează – mai de neoprit sunt
îmi ies din piele
forța brută comprimă aerul împinge sângele în extremități
totul se micșorează
privesc victima ca și cum aș privi un țânțar care deja m-a mușcat
aș putea să nu-l strivesc totuși îl izbesc cu dosul palmei
iar
și iar
până când pe albul peretului rămâne o pată în care mă recunosc

cu simțurile astfel excitate
beau un pahar cu apă îmi golesc vezica și mă bag în pat
ascult pe întuneric bâzâitul celorlalte vietăți ale nopții
în cele din urmă adorm cu o expresie de satisfacție pe chip
am știut întotdeauna că micile crime m-au transformat în adult

a doua zi nimic nu mai contează