mai joci yams?
ai înșfăcat zilele
nu te-ai mulțumit numai cu ele
ai tăvălit nopțile prin var și mi le-ai aruncat
ai întins mâna
falangele cotrobăiau înebunite prin cămașa mea de noapte
dezmierdai dimineți
fantome
sufocate de respirația sânului
sculat din morți sau înviat la început de viață

desfrunziți de noroc jucăm pentru a mia oară yams

cântă, cântă secera prin lanul aducerilor aminte
și-n lacrima orbului ce udă obrazul despuiat de viață
prin câmpuri
ierburile și-au rupt trupul de verde în sute de tânguiri


zilele șerpuiesc prin betoanele unui azi omniprezent
la capăt de linie viețile se cațără una peste alta
plâng țipete contorsionate
carnea sfâșie liniștea
nici măcar salvarea nu te mai poate salva de tine
seceră asfințitul bucuria ce-a fost odată
în urmă câmpul
arde
arde a disperare
arde a talpă
a pingele uzate pe drum secat de soartă

urlet de fiare
viața se scurge prin rezervorul nopții
la capăt de pas
secera retează cântecul din rădăcini
yams
ușa izbită de perete
fereastră închisă ermetic peste ciorapul de mătase

pe-o râpă de nor macii și-au frânt gura
sudoarea se prelinge pe grumazul lamei

în noapte secerătorii ucid tăcere și bocet