în patimă de lacrimi mieros mi-e ros străfundul
și port și eu în mine urcarea pe o cruce
cu zimți de ploi Lumina de suflet să m-apuce
și răstignirea-i gata, purtând de an rotundul

e pace printre îngeri în liniștea jertfirii
în noi se-ntâmplă-n pace spălarea de păcat
și locuim cu bine cunoașterea fiiri
Hristos pe cruce iară, ca-n orice an urcat

viforniță de chinuri și Cerul i-a-ndurat
căci va veni la urmă la Cer a lui suire
de carnea omenească în veci fiind curat
ne scutură de Moarte, scăldați în Mântuire

în sfera mea scribală se rătăcește vântul,
cuvintele-mi sunt goale spre a rosti Cuvântul