sunt prizonieră
în cetatea aceasta
sărut icoana lumii
roasă pe margini
de iepuri flămânzi

afară groparul
împlântă cazmaua în umbra lunii
desenând o lună mai mare

sunt prizonieră
în filmul acesta
sufletul fumegă de-o vreme

coșarul
aud vocile lui

din spatele fiecărui vers
tăcerea-și crește munții
prin pădurile lor
alte glasuri se pierd
alte turme flămânde
vor roade icoane...