miroase a ferodou încins
a pizza reîncălzită
și a ultima creație Yves Saint Laurent
pe umerașe umblătoare trec tricouri de firmă
și blugi minimali
câte un cățeluș
saltă piciorul fix la baza statuilor celebre
plimbă în lesă un contur perfuzat cu căștile iphone-ului
cerșetori din ce în ce mai refuzați
se roagă pentru pacea bulevardului
și dacă le-ai auzi vocea interioară
de frică și tot le-ai lăsa o monedă
zboară fără țintă surâsuri antiseptice
ochelari-clame de păr și poșete
îți amestecă pauza dintre pași
sâni proaspeți trec lipindu-și abțibilduri
toți ochii bărbaților
ochi care devin brusc ghișeele fanteziilor
și dacă ai auzi tropăitul hergheliilor de hormoni
de frică te-ai da într-o parte
să nu te strivească...
bătrânei cu mâinile de turtă dulce și gândurile
rămase undeva cândva
îți apar înainte fix când te grăbești
skateboard-uri roind bezmetice
îți fac inima cât un purice
o minge roz se aruncă în fața autobuzului și tu
cauți copilul
el deja și-a lipit nasul pe fereastra din spate
și-ți surâde șmecherește
cu sufletul guler fugi până la stația următoare
îl îmbrățișezi fără să spui nimic fiindcă are telefon mobil
și știe să sune la numărul blue dacă-l agresezi fie doar verbal
ajungi la o ușă
toate seamănă între ele
te rogi să fi nimerit acasă
intri și-apoi brusc ieși
ai uitat să cumperi foods

la ieșire calci în noroc
pitbull-ul vecinului abia a trecut
și îți amintești de ulița satului natal pe care
vacile puse-n jug o ungeau pe alocuri
și numai acolo ți-ar părea sublimul

te ștergi pe iarba de lângă bordură chiar când trece
polițistul de cartier care al naibii
știe să scrie
arunci pantofii și te întorci în casă
orașul acesta
orașul acesta este cămașa ta
de forță