Femeie, tu nu ești ce pare,
Cascada nepăsarii minte,
E doar o mască de cuvinte,
Pe unda vieții trecătoare.

Îți gust în lumea mea destinul,
Dulci picături ,culori de-amor,
Le beau la masa serii vinul,
Și-ascult desăvârșirea lor.

Se scurge lava lor în mine,
Îmi pare-o ceată de centauri,
Pe frunte-mi lasă,clandestine,
Sărutul frunzelor de lauri.

Cascada ta o vreau ,fecioară,
Să simt doar eu, umeda-ți gură,
Doar ea,în mine, Niagară,
Sa-mi lase-a dragostei arsură !