același este soarele când pare răsărind sau apunând mai mare dar prea brusc pentru gusturile noastre, de ce nu taie norul orizontal ca să rămână cu razele în copacii tinereții când ne conduce în eliberare crezând că nu avem nevoie de somn și mâncare în cheful de viață
șterge părul negru al pădurii de unde răsare apoi urcă făcând umbră mărului aplecat peste gard apoi se lasă mai încet spre seară întorcând umbrele invers chiar spre locul de muncă
totuși cred că sunt nostalgic după flori care au cearcăne în jurul bulbului ca niște ploape care stau deschise toată vara
este o insistență pusă în existență și doar dacă te uiți pe fereastra întregii zile surprinzi căscatul privirilor uimite între răsărit și apus doar polenul le face să privească în jur după vreo albină
numai tu nu te lași atrasă de soare și de zodii și îți desfășori viața după un bioritm sacadat toată ziua și eu te urmăresc din ochi de la răsărit la apus sperând să-ți prind secretul