locuiesc în țara pelin
țara unde zarafii dijmuiesc bucuriile simple
unde nopțile sunt bântuite
de defuncți nelalocul lor-

un gust amar persistă
chiar și-n fagurii de miere
deși s-a investit enorm
în plantațiile de vise
deși s-a plătit cu prisosință
pentru fiecare celulă contaminată
cu spaima de vid
pentru fiecare câine
al speranțelor anonime
pentru fiecare crin înflorit în subsoluri

e vina ceții în tot ce ni se întâmplă
al ceții și al animaleleor mici și sângeroase

mângâi cu palma zidul
dintre mine și tine
și nu contenesc să te strig
deși ni se neagă existența

așa este-poate nu existăm
dar e foarte important pentru mine
dacă primul om
cu care mă voi întâlni
îmi va auzi scâncetul
în prima zi după ce lumea iluziilor
va fi strivită fulgerător
cu o lovitură de ciocan...